V+O Communication Blog

Bakers Digital Communication

Lori Visa — Tue, 25 Oct 2011 16:18:53 +0000

Dupa parerea mea, in comunicarea digitala succesul sta in continut!

Interesant, incitant, relaxant, pe gustul celor 8,5 milioane de utilizatori de internet si/sau al celor 3,6 milioane de membri ai comunitatii Facebook din Romania.

Iar continutul este, a fost si va fi ADN-ul oricarei companii de PR.

Asa a pornit, cu trei luni in urma, calatoria noastra intr-o piata extreme de atractiva si incitanta ca cea a mediului digital.

Cu sinceritate si transparenta am cunoscut si adunat alaturi de noi, rand pe rand oameni specializati in comunicarea digitala.

Oameni minunati – care astazi, o parte dintre ei cel putin, au devenit colegii nostri.

In trei ani ne propunem ca Bakers Digital Communication, noua nostra companie specializata in comunicarea digitala pe care am lansat-o astazi sa ajunga in top 5 agentii de pubicitate online.

Le multumim clientilor care au avut incredere in noi in aceste de la inceput: sunt 10 si toti de nota 10!

Ruxandra, Cristina, Loredana, Maria, Doina, Violeta, Andreea, Adrian, Constantin, Dinesh – fara voi totul ar fi ramas doar un vis!

Va asigur ca echipa Bakers este alaturi de voi 24/7, hotarata sa va ofere solutii si strategii de comunicare digitala creative si eficiente ”on time – every time”

Dupa parerea mea, in comunicarea digitala succesul sta in continut!

Interesant, incitant, relaxant, pe gustul celor 8,5 milioane de utilizatori de internet si/sau al celor 3,6 milioane de membri ai comunitatii Facebook din Romania.

Iar continutul este, a fost si va fi ADN-ul oricarei companii de PR.

Asa a pornit, cu trei luni in urma, calatoria noastra intr-o piata extrem de atractiva si incitanta precum cea a mediului digital.

Cu sinceritate si transparenta am cunoscut si adunat alaturi de noi, rand pe rand, oameni specializati in comunicarea digitala.

Oameni minunati care astazi, o parte dintre ei cel putin, au devenit colegii nostri.

In trei ani ne propunem ca Bakers Digital Communication, noua nostra companie specializata in comunicarea digitala pe care am lansat-o astazi, sa ajunga in top 5 agentii de pubicitate online.

Le multumim clientilor care au avut incredere in noi de la inceput: sunt 10 si toti de nota 10!

Ruxandra, Cristina, Loredana, Maria, Doina, Violeta, Andreea, Adrian, Constantin, Dinesh – fara voi totul ar fi ramas doar un vis!

Va asigur ca echipa Bakers este alaturi de voi 24/7, hotarata sa va ofere solutii si strategii de comunicare digitala creative si eficiente ”on time – every time”

La o dezbatere despre social media, Bugs Bunny ar fi spus „Wassap, Doc?”

Eugen Secmerean — Wed, 09 Feb 2011 17:35:24 +0000

Pornit iniţial ca o anostă desfăşurare de unu şi zero, aitiu’ (Romanian word describing IT specialists) a generat o mulţime de chestii interesante. În aceeaşi măsură, internetul, proiectul militar care trebuia să genereze Statelor Unite reţeaua de comunicare de backup, a ajuns să fie considerat un scop în sine. Ei bine, şi aitiu’ şi internetul nu sunt decât nişte instrumente.

Reţelele sociale (facebook, linkedin, Hi5 etc) nu sunt iniţiative aiti în sine. Faptul că sunt derulate prin intermediul internetului nu le face să fie nişte concepte aiti. Reţelele sociale sunt un fenomen social, bine?

Cu 50 de ani în urmă, decolau vânzările prin telefon. În SUA, unde aproape fiecare cămin avea – şi are – telefon, era mai eficient şi mai ieftin pentru companii să atingă consumatorul cu un mesaj telefonic decât să trimită hai hui comis-voiajori. Vânzările prin telefon au rămas totuşi o ramură a domeniului general “vânzări” şi nimeni nu le-a redefinit ca şi componentă “telecom”.

Extrapolând, dacă mai mulţi oameni se adună într-un bar şi discută probleme comune şi stabilesc că barul ăla e locul lor de agoră, atunci la ce categorie le plasăm gaşca: la social sau la HORECA? Deci, reţelele sociale prin internet sunt o afacere de domeniul social-uman sau de internet, deci aiti?

Nici spamul nu este un concept aiti, ci de vânzări. Nişte tipi diabolic de isteţi au descoperit că pot folosi internetul mai bine ca pe telefon (vezi vânzările prin telefon, de mai sus) pentru a-şi vinde marfa. Încă o dată, internetul este un mijloc prin care unii încearcă să vândă ceva. Pui botu’? Eşti fraier, nu programator slab.

Şi nici phishingul nu este o afacere aiti sau telecom doar pentru că are loc tot prin internet sau pe telefon. Primele acte de phishing au avut loc încă din epoca preistorică: capcanele pentru prins vânat sunt primul exemplu de phishing din istoria omenirii: se pune o momeală atractivă într-un loc de unde vânatul nu mai poate scăpa nejumulit. Zilele astea, momeala vine pe e-mail şi jumuleala se execută online. Sau te sună o voce blondă care-ţi spune că ai câştigat Jdemii de euro, numai că-i musai să butonezi nu-ş ce cod pe telefon, aşa că ţi-o faci cu degetul tău, cum s-ar spune. S-a schimbat mijlocul, nu scopul şi nici conceptul. În România, primii “phisheri” au fost ţiganii care te opreau pe stradă să te roage să le schimbi în lei 100 de dolari, mărunţiş, din care primeai un teanc de hârtie igienică, flancat de câte o foaie de cinci coco. Punem de-un concept: street phishing?

New media. De fapt, toate dezbaterile nu sunt legate de partea de redactare, editare – acolo e simplu. Ai scriitori, ai conţinut. Ai pe cine să îţi editeze un filmuleţ şi să îl urce live, ai conţinut. La ziar i se spune DTP, la televiziune editor imagine, deci despre ce vorbim? A fost cineva vreodată la un congres în care să se dezbată legătura dintre „săritura la montaj” şi volumul de publicitate? Hehe…

No, la dezbaterile new media dezbatem tot despre bani. Ups, avem un nou canal de comunicare, internetu’, let’s cash some bucks! Bine-bine, dar pe ce? Pe orice, inclusiv pe SEO la limita bunului simţ, că deh, unii sunt mai deştepţi şi decât Google şi şi-ar indexa şi copiii numai să iasă traficul mai mare, să marce banul investitorii.
De ce a devenit bloggingul un fenomen? Pentru că se bazează pe personalitatea, creativitatea şi forţa de argumentaţie a scriitorului, care are la dispoziţie un suport gratuit şi uşor de folosit.

Internetul este, deci, pur şi simplu încă o variantă de canal de comunicare, e drept, al naibii de eficient şi de tolerant. Internetul este un mijloc, nu un scop. Atenţie la setări, oameni buni! Autovit.ro s-a vândut pe 4,7 milioane de euro, potrivit ZF. De fapt, ce s-a vândut? Numele site-ului? Serverele? Alea Nşpe mii de anunţuri care, dacă nu mai merge treaba, mâine apar altundeva?

Nu, s-a vândut notorietatea. Scopul în sine a fost platforma de postare de anunţuri de vânzare-cumpărare. Mijlocul a fost internetul. Q.E.D.

Şi de ce am scris eu astea?
Simplu: pentru că nu le-am citit, încă, nicăieri.

Contabil printre PR-isti

Loredana Podarascu — Tue, 08 Dec 2009 12:16:08 +0000

Am primit un telefon, vocea mi-a spus “trebuie sa scrii pe blog, daca vrei”. M-am blocat un pic, m-am gandit ca poate a gresit interiorul, apoi mi-am dat seama ca vocea se referea la mine, contabila. Super! Pot incepe cu replica mea déjà cunoscuta printre colegii mei, si anume “ Sunt Lori, sunt contabila si sunt cea mai tanara din echipa”. Ma simt foarte bine ca pot scrie pe blogul firmei la care lucrez, avand in vedere ca sunt din alta lume pentru colegii mei, contabilitatea, cifrele, matematica in sine pentru ei e ca si DTP –ul pentru mine . Dar sunt draguti, sunt cei mai draguti colegi pe care i-am avut vreodata. Si cel mai important, stiu sa se comporte ca o echipa. Asta a fost poate cel mai suprinzator lucru pe care l-am descoperit aici.
Stiam cand am inceput lucrul ca voi fi eu si colegii mei care fac PR, mi-a fost un pic teama ca nu ma voi integra in echipa si voi fi pe pentru ei “fata de la contabilitate”, dar nu s-a intamplat deloc asa. La orice brainstorming, m-au inclus si pe mine, pentru ei eram parte din echipa. Ne-am ajutat unii pe altii, eu am invatat multe lucruri de la ei despre lumea relatiilor publice, despre care nu stiam nimic si astfel ii pot ajuta cand sunt coplesiti de munca, iar ei au invatat de la mine (sper!). Si in afara de colegii mei PR-isti, am sansa sa lucrez si cu o firma de contabilitate, de la care acumulez in continuare foarte multe informatii, ca sa ma fac mare .
Mai pot spune ca, desi toti sunt amuzanti, simpatici si nu exista zi in care sa nu rad cu ei, pot fi foarte buni profesionisti, muncesc foarte mult si le place la nebunie ceea ce fac.
Toti prietenii mei sunt “invidiosi” pe mine, deoarece le povestesc atmosfera care este la birou in majoritatea zilelor, in special in vinerile noastre “nebune”, cand avem tematici si ne deghizam ca atare. Nu ca m-as plange ca nu am de lucru, sunt zile (majoritatea) in care nu mai vad culoarea biroului de hartii! Orice problema as avea, se rezolva pentru ca fac parte din cea mai frumoasa echipa din lume.
Imi place munca pe care o fac dar mai mult iubesc firma si oamenii care o formeaza, si chiar daca unii considera ca suntem putini, facem fata cu brio tuturor provocarilor si datorita lor am constientizat un lucru foarte important, si anume ca fiecare om isi are rolul lui intr-o firma, orice fel de pozitie ar ocupa.

Nu putem reusi unii fara altii, e o sinergie creatoare.

Cum e sa fii cel mai nou om din echipa V+O

Simona Lupica — Mon, 16 Nov 2009 10:13:09 +0000

Am ajuns la V+O acum trei saptamani. Nu ma asteptam. A fost un fel de “meant to be”.

Cunosteam cativa dintre viitorii colegi dar acest fapt nu m-a impiedicat sa simt emotii puternice si teama. O sa afle si colegii mei ca am fost foarte suspicioasa de la inceput, pana acum…vreo 3-4 zile
Initial, am crezut ca toti sunt asa draguti cu mine pentru ca imi acordau prezumtia proaspatului angajat. Pe parcurs mi s-a demonstrat ca ma inselasem si ca da, sunt intr-adevar o echipa unita.

Ce am descoperit dupa trei saptamani de V+O? O agentie colorata!
Si nu ma refer deloc la culoarea peretilor ci la oameni si la intreaga atmosfera. Daca ar fi sa explic in culori cum e sa lucrezi la V+O, as spune ca atmosfera e roz
Si nu unul deschis,pal precum botoseii unei fetitze de 2 ani ci un roz aprins, nebun care iti da senzatia continua de a fi in alerta, in actiune, de a te face sa simti ca munca ta chiar conteaza. Lucrurile se misca ametitor, mereu e ceva provocator, mereu e un proiect frumos, mereu cineva primeste laude, mereu cineva te face sa razi.
Fiecare coleg are o culoare si ceea ce mi-a placut cel mai mult este ca de cel putin 3 ori pe zi iese un tablou multicolor. Cum adica? Ei, uite asa: colega Verde ii cere parerea colegei Mov iar colega Galbena isi da seama ca ii poate ajuta si asa se imbina culorile, rezolvandu-se ecuatia clientului perfectionist.
Da, dupa cum ati observat, am colegi colorati: o colega portocalie, plina de viata, care apare de unde nu te astepti, zambeste mai mereu, pacat ca ii place sa cante, desi noi nu o incurajam.
O colega cu nuante de verde crud, pe care o auzi raspunzand prima cand cineva are nevoie de ajutor, chiar daca doar sa ne incurajeze zicand: “Speranta moare ultima, ai sa vezi ca se rezolva”.
Culoarea bruna este detinuta de unul dintre putinii baieti din echipa. O persoana de incredere care ne face viata mai usoara si rezista eroic printre atatea fete care au cereri neobisnuite mai tot timpul.
In acest tablou apare si culoarea albastra, culoarea intelectualului, o culoare linistitoare ati crede. Hmmm…da, este un coleg aparent calm, cu un mister aparte, care mereu pare sa aiba o parere si ai face bine sa nu intrebi de doua ori pentru ca o sa-ti zica ce crede si nu o sa-ti convina
Aaaa…da, colega galbena, reprezinta tot ceea ce este spontan, original şi creativ, vesel şi optimist. O persoana calda, gingasa la exterior dar care stie sa fie o adevarata leoaica. Un om care zilnic te poate invata ceva, daca vrei sa apleci urechea.
Fata pictata in mov este o combinatie reusita intre impulsivitate, optimism, diplomatie si perfectionism. Este o culoare sofisticata care defineste o persoana care a inteles foarte bine ce inseamna o echipa si in special munca in echipa.
Culoarea rosie e dominanta, este peste tot si defineste omul care ne indruma pe toti. Colega sub umbrela rosie este o persoana activa, viguroasa, cu initiaţivă, omul locomotor, care ne stimuleaza pe toti sa luam decizii smart, in mod rapid si creste sperantele in reusita echipei.
Asadar cum e sa fii omul nou din V+O?
E ca si cum ai prinde culoare…

A fi sau a nu fi…agentie de PR ?

Andreea Keresztes — Wed, 04 Nov 2009 15:30:37 +0000

Aceasta-i intrebarea! De fapt, asa as formula intrebarea care-mi vine-n minte cand ma gandesc la decizia mea de a pleca din companie pentru a lucra in agentie.
Toata lumea m-a intrebat, destul de contrariata, de ce sa vin sa lucrez intr-o agentie de PR, cand „la client” este mai cald si mai bine Raspunsul meu, standard, era urmatorul: „consider ca pentru a ma forma ca om de PR, este foarte important sa am si experienta de agentie”. Off the record, as adauga si: pentru ca am visat cu ochii deschisi, pe vremea cand citeam diferite manuale de comunicare, sa lucrez intr-o agentie de PR.
Dupa un an si cateva luni petrecute in V+O, pot sa ofer mai multe argumente decat ceea ce am spus mai sus urechilor dispuse sa asculte si o alta versiune a povestii clasice: oamenii de PR pleaca la client.
As incepe cu: experienta de agentie este extrem de folositoare si pentru un fost/viitor client. Inveti cum sa ceri si stii ce sa ceri de la agentie sau altfel spus: inveti sa dai un brief. Iti dai seama cata munca este in spatele unor lucruri aparent simple, cum ar fi un raport de monitorizare sau o lista de presa. Realizezi ca atunci cand agentia nu-ti raspunde intr-o clipita la telefon sau la mail, nu inseamna ca este la cafea sau la tigara, ci ca in acel moment rezolva o urgenta pentru un alt client. Inveti sa ai rabdare si sa dai termene realiste. Iti dai seama cat de important este feedback-ul si mai ales un simplu „Multumesc”.
Voi continua cu: intr-o agentie inveti sa faci mii si mii de lucruri: sa pui la punct detaliile unui eveniment intr-o perioada extrem de scurta, sa scrii un comunicat de presa sau un articol, sa calculezi bugete si sa faci contracte, sa te certi cu furnizorii, sa faci o prezentare creativa, sa jonglezi cu mai multe proiecte in acelasi timp si sa reusesti sa faci „clientul fericit” si mai ales sa-l pastrezi fericit.
In agentie cunosti multi, dar multi: fotografi, jurnalisti, DTP-isti, tehnicieni, promoteri, producatori audio si video, specialisti de toate genurile, web designeri etc. Incet, incet, te transformi intr-o baza de date foarte valoroasa.
Nu in ultimul rand: intr-o agentie ai sansa sa intalnesti oameni foarte talentati si foarte buni pe anumite domenii, de la care ai multe de invatat si care te pot ajuta/indruma sa-ti faci meseria mai bine. Il ai pe creativ, care cu cateva poze si animatii schimba fata prezentarii, pe scriitor, care iti da ponturi despre cum sa abordezi jurnalistul sau ce trebuie sa scoti in fata pentru ca informatia ta sa devina stire, pe organizator care in cateva minute face un desfasurator de eveniment sau un script pentru un filmulet si pe maniac care te bate la cap sa fii atent la fiecare cuvintel din mail si care te invata ca detaliile fac diferenta intre un PR mediocru si unul foarte bun.

Pe de alta parte, din pozitia de fost client, ai avantajul ca stii „sa te pui in papucii clientului”, intelegi mai bine ce este in spatele deciziilor de business pe care acesta le ia si esti constient ca informatia trece printr-un anumit circuit inainte sa ajunga la agentie, asa ca trebuie sa ai rabdare…
Eu am norocul sa am alaturi de mine colegi si sefi destepti, veseli, haiosi si cu foarte multa personalitate alaturi de care este o placere sa pierzi noptile pe la birou
In concluzie, poate viata de agentie este grea insa recomand tuturor celor care vor sa-si faca o cariera in PR sa-si petreaca macar un an in agentie, fie ca se afla la inceput de drum, fie ca au ceva experienta in spate, pentru ca merita. Este mult de munca si se intampla de foarte multe ori ca la ora 6 sa mai ai ceva treaba sau sa-ti sune telefonul in weekend, dar cei care vor sa fie cu adevarat buni in meseria asta si care iubesc PR-ul nu ar trebui sa se sperie asa de usor!